Despre carte: 2007 / Domnia lui Constantin cel Mare este marcată de trecerea religiei creștine de la persecuția guvernului secular la o alianță cu acesta din urmă. Păgânismul greco-roman, cel mai dezvoltat și puternic sistem de idolatrie cunoscut istoriei, după trei sute de ani de luptă cedează creștinismului și moare de o boală incurabilă, recunoscând: „Ai câștigat, galileane!” Conducătorul lumii civilizate își pune coroana la picioarele lui Isus răstignit din Nazaret. Succesorul lui Nero, Domițian și Dioclețian apare în purpură imperială la Sinodul de la Niceea ca apărător al bisericii și își ia tronul aurit la încuviințarea episcopilor, care încă poartă cicatricile persecuției. Secta disprețuită, care, ca și întemeietorul ei în zilele umilinței Sale, nu avea unde să-și pună capul, urcă la cea mai înaltă putere de stat, începe să se bucure de prerogativele preoției păgâne, devine bogată și puternică, zidește din pietrele lui. temple păgâne nenumărate biserici în cinstea lui Hristos și a martirilor, folosește înțelepciunea Greciei și Romei, pentru a justifica nebunia crucii, modelează legile civile, guvernează viața națională și istoria lumii. Dar, în același timp, biserica, care a absorbit majoritatea populației imperiului, de la Cezar până la ultimul sclav, și s-a trezit înconjurată de toate instituțiile și instituțiile imperiale, a adoptat o mulțime de materiale străine, lumești și păgâni. , s-a expus la noi pericole, s-a condamnat la muncă nouă și grea.